Despre mine

         CINE SUNT EU? Asta e intrebarea.
    Povestea mea incepe in anul 1990 intr-un sat mirific in coltul Romaniei, mai exact satul Hancea din judetul Suceava. Daca as putea descrie cei 7 ani de acasa ar insemna un roman plin de amintiri, dar pentru a crea o imagine pot spune ca am trait o copilarie perfecta, unde aveam tot ce puteam visa. De la topitoria de canepa unde faceam cazemate si ne jucam de-a fata ascunselea, pana la bazinele unde am invatat prima oara sa inot. De la munca la camp plina de frustrari si efort pana la momentele in familie in care tata ne spunea povesti si ne facea sa radem fara oprire.
    Aceste momente stau la baza omului care sunt astazi iar daca ar fi sa expun cine e Mihai Dumnicai ar fi in felul urmator:
     In primul rand sunt un om norocos pentru ca am in spatele meu o familie minunata ce ma sustine in ideile mele. De cand m-am nascut si pana acum parintii mei au avut grija sa am de toate dar in acelasi timp m-au invatat sa respect, sa lupt, sa iert si sa ajut.
      In al doilea rand sunt un om fericit pentru ca mi-am intalnit spanul la o varsta frageda si mi-am dus lupta interioara pana la maxim. Am ajuns foarte jos incat pur si simplu simteam ca nu mai sunt in stare sa ma ridic. Timp de 5 ani am trait un cosmar in care mi-am pus tot felul de intrebari existentiale,crezand ca voi gasi raspuns,ceea ce nu s-a intamplat iar asta a creat frustrari interioare ce m-au dat peste cap.Totusi sunt recunoscator acestei perioade pentru ca altfel nu as fi ajuns in punctul in care sa-mi spun ca vreau sa ma cunosc iar cea mai importanta investitie pe care un om o poate face este in el insusi. Am ales sa investesc in mine si rezultatele au inceput sa apara.
     Acum va scriu despre mine din postura unui om pasionat ce dupa mult efort si-a gasit vocatia,mai exact: LIMBAJUL TRUPULUI. Din momentul in care am inceput sa-mi indrept coloana,sa tin capul sus,sa zambesc de cate ori intru intr-o incapere am inceput sa schimb starea mea interioara cat si perceptia oameniilor despre mine fara sa zic macar un cuvant. Astfel am observat ca vreau nu vreau TRUPUL VORBESTE.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu